Inghetata de capsuni cu frisca de caju

Saptamana aceasta am gatit mai multe retete pe baza de capsuni iar aceasta este una dintre ele. O inghetata cremoasa si aromata, de n-ai zice ca e vegana, daramite cruda! O incantare pentru papilele gustative…

Inghetata de capsuni cu frisca de caju

- 1 reteta frisca de caju

- 1 1/2 cana sau 2 cani capsuni potrivite

1. Frisca se prepara conform retetei.
2. Dupa cateva ore de stat la frigider, frisca se mixeaza impreuna cu capsunile.
3. Crema rezultata se da la congelator si inainte de servire se mixeaza in blender pt a deveni cremoasa. Sau daca aveti aparat de inghetata, o puteti prepara in el.

Crema de avocado cu verdeturi

Avocado este unul dintre fructele care nu imi lipsesc niciodata din casa. Imi place pentru ca este extrem de versatil, astfel incat se poate folosi atat in preparate dulci cat si in preparate sarate. Si daca va intrebati cat este de sanatos, aici am scris mai multe despre el.

Reteta de fata este foarte simpla si rapida (ca de altfel toate retetle care contin avocado) si extrem de aromata. Va indemn sa folositi ierburi cat mai aromate, pentru a va incanta papilele.

Crema de avocado cu verdeturi

- 1 avocado bine copt

- 3 lg apa rece

- 2 l-te tahini (ideal ar fi tahini crud, pe care il puteti cumpara in curand de pe siteul rawz.ro)

- zeama de la 1/2 lamaie

- sare dupa gust

- patrunjel, busuioc, ceapa verde, usturoi verde, spanac etc – orice planta verde preferati, in diverse combinatii

Puneti toate ingredientele in blender si mixati pana rezulta o pasta omogena.

Serviti cu ardei si rosii sau ca dressing pentru salate.

Spaghete cu dovlecei si rosii

Va spun sincer ca pastele astea sunt printre cele mai bune paste mancate vreodata! Cum se stie deja – cele mai bune mancaruri sunt adesea cele mai simple si cu ingrediente cat mai putine. Este valabil si in cazul de fata.

Reteta ii apartine Isabelei, care abia daca a apucat sa o posteze, ca eu eram deja pregatita de gatit. Am mai modificat din ingrediente si cantitati pe ici, colo dar tot a iesit ecva minunat! Va spun: trebuie neaparat sa incercati aceste spaghete pentru ca sunt gata in fix 10 minute si sunt delicioase!

Spaghete cu dovlecei si rosii – 1 portie

- 120 g spaghete integrale

- 1 dovlecel mic, taiat feliute subtiri sau 1/2 dovlecel mare

- 4-5  rosii cherry sau 1 rosie mare

- ulei de masline aromat cu busuioc

- sare

1. Spaghetele se pun la fiert conform instructiunilor de pe ambalaj.
2. Intr-o tigaie, punem putin ulei de masline aromat, aruncam feliile de dovlecel si le perpelim putin, avand grija ca permanent sa-i invartim in tigaie pt a nu se arde.
3. Dupa 2-3 minute, adaugam rosiile cherry taiate in jumatati (sau rosia mare feliata) si continuam sa amestecam pe foc, pret de cateva minute pana cand rosiile se inmoaie si dovleceii prind o culoare pala. Ideea e ca legumele sa nu fie extra fierte sau prajite, ci un pic crude si inabusite. Condimentam cu sare dupa gust.
4. Amestecam pastele fierte si scurse de apa cu legumele rumenite si servim cu pofta!

Capsuni cu frisca

Lipsita de modestie va marturisesc ca in ultima vreme gatesc rar dar bine! Nu ca inainte n-as fi gatit bine dar deserturile din ultima vreme (caci despre ele este vorba) sunt pur si simplu grozave!

Aseara mi s-a facut pofta de capsuni cu frisca… Nu exista an in care sa nu mananc capsuni cu frisca sau smantana asa ca anul acesta nu putea fi o exceptie. Doar ca frisca traditionala din lapte de vaca a fost inlocuita cu o frisca teribil de gustoasa din caju. Va spun ca este greu sa ghiciti ingredientele si mai ales este greu de crezut ca este vegana si mai ales, cruda!

Frisca din caju este de fapt o crema deosebit de versatila. Poate fi folosita astfel:

• ca si crema pentru torturi, prajituri (vezi Tortul Regal)
• ca si element de ornament (necesitand in acest caz o refigerare mai indelungata pt a putea fi pusa in pos)
• in combinatie cu fructe de sezon: capsuni, zmeura, afine, cirese, visine, caise etc.
• ca si crema in parfe-uri
• ca si baza pentru inghetatele de fructe

Capsuni cu frisca

- 1 cana caju (inmuiat sau nu)

- 1 cana si 2 lg lapte de cocos (preparat astfel: 1 parte nuca de cocos la 2 parti apa)

- 3 lg miere

- 1 lg suc de lamaie

- 1 lg esenta de vanilie

- 1 praf de sare

- 1/2 cana unt de cocos topit pe bain-marie

- 1 lg lecitina pudra

1. Punem in blender toate ingredientele, cu exceptia lecitinei pudra. Mixam pana rezulta o crema omogena.
2. Adaugam lecitina si mai mixam.
3. Dam compozitia la frigider pentr cateva ore.
4. Amestecam frisca obtinuta cu capsuni taiate feliute si savuram.

Tarta de lamaie

Descoperire epocala dragii mei! De cand cu hrana cruda am tot avut parte de minunate experiente culinare, care de care mai incantatoare. Am aflat asadar ca iubesc de fapt ciupercile si conopida, ca imi plac salatele si ca dulciurile crude sunt printre cele mai bune dulciuri din lume! Reteta de fata nu face altceva decat sa confirme ceea ce sustin. Tartele cu lamaie nu au fost niciodata printre preferatele mele din simplul motiv ca acestea contineau prea multe oua. Insa lamaile mi-au placut mereu asa ca atunci cand am facut cheesecake cu portocale mi-am zis ca voi incerca odata si varianta cu lamaie. Ieri am incercat-o, insa am facut unele modificari in ceea ce priveste compozitia blatului, transformand-o intr-o tarta extrem de gustoasa. Va spun pe drept cuvant si cat se poate de sincer ca aceasta este cea mai buna tarta cu lamaie gustata vreodata! Blatul este mai faramicios, precum un aluat frantuzesc iar crema este usoara, racoroasa, cremoasa si aduce extrem de mult la gust cu celebrele caramele Maoam sau Mamba.

Pentru ca aceasta tarta sa va iasa perfect este foarte important sa tineti cont de urmatoarele sfaturi:

• folositi pt blat doar nuci grase, uleioase (macadamia sau nuci braziliene)
• lasati lamaile la temperatura camerei, pentru a se incalzi. Altfel crema “se taie”si se separa din cauza untului de cacao care se raceste brusc.
• eu folosesc pentru astfel de creme cu citrice, untul de cacao pudra, fara miros sau gust, pentru a nu imprumuta din aroma-i specifica.

Tarta de lamaie

Blat

- 2 cani nuci braziliene

- 1/2 cana fulgi de cocos

- 1/2 cana miere

- 1 praf de sare

Se mixeaza toate in robot si se preseaza compozitia intr-o forma de tarta. Se da la rece pana se prepara crema.

Crema de lamaie

- zeama si coaja de la 3 lamai mari BIO

- 2/3 cana miere/sirop agave

- 2 1/2 caju inmuiat peste noapte in apa rece si scurs

- 3/4 cana unt de cacao/cocos, topit pe baie de aburi

1. Se mixeaza toate in blender pana rezulta o crema omogena.
2. Se toarna crema peste blat si se da la congelator pana la intarire.
3. Inainte cu cateva ore de servire se pune tava la frigider.
4. Se serveste rece, decorata cu fasii de coaja de lamaie.

1 iunie cu parfum de odinioara

Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani niciodata. ~ Tom Stoppard

Asculta mai multe audio Muzica

Aceasta e perioada din an in care imi aduc cel mai bine aminte de copilarie… E pentru ca vad salcamii in floare, care imi trezesc in memorie bucuria si nerabdarea cu care asteptam vacanta mare, care o petreceam in fiecare an la tara, alaturi de bunicii mei. Copilaria mea are de-a face cu vacantele petrecute la bunici.

Odata cu ultima zi de scoala, iesita de pe portile ei, ma indreptam plina de bucurie spre casa, unde ma asteptau ai mei, cu bagajul facut si pregatiti sa ma duca in locul cel mai frumos din lume. Iubeam drumul inspre casa bunicilor. Acel drum care va ramane mereu in mintea si sufletul meu ca fiind cel mai incantator drum din cate exista. De cum intram pe poarta bunicilor, simteam miros cald de fan, amestecat cu dulceata inmiresmata a placintelor bunicii si parfumul florilor de salcam. Inchideam ochii si visam ca zbor in inaltul cerului precum porumbeii. Framantam povesti nemuritoare din norii pufosi si albi. Impleteam cununi din papadii. Petreceam ore intregi citind langa un izvor curat si limpede si ma bucuram de susurul sau clar. Aveam cei mai buni prieteni: animalele din curte si batranii de la casele dimprejur. Nu aveam copii de-o seama cu mine. De fapt nu erau copii prin partea aceea. Era o vale cu cateva case unde locuiau mai mult batrani, pe care insa ii pretuiam nespus si la care mergeam in fiecare zi sa-i vizitez. Seara o petreceam privind stelele si ascultand simfoniile greierilor. Numaram stelele cazatoare si-mi puneam dorinte. Dorinte de care aveam sa uit mai tarziu…

Cum as da timpul inapoi pentru a ma intoarce la perioada asta frumoasa… Sa imi mai vad o data bunicii, sa mai alerg o data pe campurile pline de flori, sa mai privesc lumea prin ochi de copil…

Si va intreb astazi pe voi, parinti, cei care lacrimati amintindu-va de copilaria voastra frumoasa, petrecuta intr-o simplitate fara de seama, va intreb: ce copilarie ii oferiti pruncului vostru? Daca ea se va rezuma doar la ore de pian, de vioara, de desen, la jocuri la calculator, la teste si competitii… cu ce va ramane copilul in amintire atunci cand va fi de seama voastra? Libertatea gandului si a firii, cea oferita de natura si de activitatile simple nu pot fi intrecute de nicio alta activitate moderna, de niciun surogat contemporan. Invata-l sa se bucure de simplitate. Invata-l sa pretuiasca viata de mic. Invata-l sa fie responsabil. Si mai presus de orice: invata-l intelepciunea. Mai tarziu iti va multumi…

O invatatura inteleapta pretuieste mai mult decat orice alta bogatie asa ca va indemn sa investiti in copiii vostri deoarece ei sunt comoara lumii. Faceti o schimbare in acest an si inlocuiti jucariile inutile si scumpe cu niste pilde si povesti frumoase, insotite de imagini. Puteti sa le comandati aici (24 RON/set 2 DVD-uri).

A citi sau a nu citi?

 

 

 

"Forma clasica a cartii, desi desi concurata azi de radio si cinematograf, va ramane instrumentul cel mai temeinic pentru cultivarea sufletului oamenilor si pentru intelegerea pasnica dintre ei". – Nicolae Georgescu Titu

 

 

Unora nu le plac cartile. Deloc. Se sufoca citind o pagina dintr-o carte. Pentru ei a citi este antonimul bunei dispozitii. Sunt altii pentru care a citi este un mod de viata. Ei citesc zilnic pagini intregi, adulmeca orice informatie intiparita pe hartie si traiesc prin paginile cartii.

"Cartile sunt un refugiu", aprecia Walter Peter. "Un refugiu fata de vulgaritatile lumii reale". In zilele noastre vulgaritatea a ocupat rang de arta. A devenit deja atat de populara incat cade in sfera banalului. Nu ne mai rusinam cand vedem vulgaritate in reviste, la televizor sau pe strada. Aceasta patrunde imperceptibil in scoli si chiar si in gradinite, formand generatii educate intr-un spirit egoist si agresiv, pentru care adevaratele responsabilitati ale vietii se vor transforma in ceea ce numesc "pierdere de timp". Stam impasibili. Asa e dat sa fie, ne linistim constiinta demult adormita.

Apogeul degradarii umane este atins iar ignoranta cu care tratam acest subiect ne face complici in aceasta chestiune. Cartile, o comoara de pret oferita omenirii, stau prafuite nu pe rafturile bibliotecii noastre, ci pe rafturile librariilor. Ceea ce ar fi trebuit sa fie hrana spirituala a omului a ajuns hartie de impachetat cadouri, material de reciclat sau doar obiect de decor. Da, mai si citim, e drept. Citim acele carti care ne linistesc constiinta, care ne indeamna la "eliberare personala", la armonizarea cu anormalitatea, la un pact cu secularizarea zilnica. Nu mai stim ce e drept si ce e bine, ne formam propriile adevaruri in raport cu eul si dorintele noastre. Cartile pe care le citeau parintii sau bunicii nostri sunt de moda veche: le apreciem si respectam pentru bagajul cultural pe care il contin si atat. Normele de politete, de conduita si bun simt apartin unor epoci demult apuse.

Cultura, asa cum era ea cunoscuta odata, a trecut astazi in sfera banalului. O societate cu o asemenea cultura degradanta nu poate decat sa produca un popor incult. Un popor care nu mai stie sa aprecieze in mod corect standardele morale si etice si care este confuz cand vine vorba de adevar sau religie. Pretuirea placerii mai presus de trezirea constiintei va da nastere la monstri.
A citi sau a nu citi, ne-am putea intreba acum. Categoric a citi. Insa a citi ceva care te inalta si te cladeste ca om, ca individ si ca stalp al societatii.

Photo credit: Flickr

Lapte cu capsuni

Daca va era dor de aroma fructelor imbatate in lapte, iata si varianta vegana excelenta: lapte de nuci sau seminte in combinatie cu capsuni. Puteti folosi orice fel de lapte vegetal: de nuca, migdale, caju, pecan, macadamia, seminte de dovleac, susan etc. De data aceasta eu am ales capsuni insa puteti folosi orice alt fruct: banane, cirese, mango, kiwi, etc.

Lapte cu capsuni

- 2 cani lapte vegetal de seminte/nuci

- 1 cana capsuni proaspete

- miere/sirop agave dupa gust

- 1/2 baton de vanilie

Se pun toate ingredientele in blender, se strecoara si se da bautura la rece pentru cateva ore. Se consuma rece.

Evadare

De multa vreme nu am mai scris o postare atat de … personala. De multa vreme nu am mai fost eu, asa cum sunt de fapt. Postarea asta e pentru mine de fapt. Pentru a-mi reaminti de lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat si de care fie mi-e dor fie le doresc in viata mea…

Vreau sa fiu undeva unde doar orizontul sa fie granita dintre pamant si cer. Un loc in care sa simti libertatea de a fi om. Adevarata libertate care incepe de fapt atunci cand realizezi ca indatoririle morale si firesti care zamislesc in tine nu sunt de fapt lacatul libertatii ci dimpotriva, ele sunt vantul care adie zmeul si-l face sa strabata taramuri necunoscute, sa vada lucurui nestiute, sa simta soarele cald si aerul mangaietor.

O casa mica, in mijlocul necunoscutului. In crestetul muntelui. In inima padurii. Mi-e indiferent. Sa fie mica. Sa imi ofere privelisti la care acum doar visez: pomi infloriti, izvoare curate, flori colorate, pasari care canta… cer albastru, infinit.

Sa ma asez pe iarba, sa inchid ochii si sa simt vantul care imi mangaie parul… sa ies noaptea afara si sa vad cerul instelat, impodobit asa cum niciun rege nu si-a impodobit vreodata haina. Si sa simt in acele clipe o admiratie si o recunostinta de nespus fata de Creatorul meu.

Sa ma bucur de lucurile simple ale vietii: ceaiul de dimineata, plimbarea in zorii zilei, lectura, muzica, florile in vaza, lumina zilei, ploaia si curcubeul, lumina calda a lumanarilor…

Traiesc de multa vreme in lumea asta imaginara, nutresc atatea ganduri ca se vor implini aceste frumoase visari ale mele.

Si-mi ramane o farama de speranta ca odata, intr-o buna zi, am sa spun cu tot dragul:

… There’s no place like

…

Credit foto: Flickr (click pe poze pt surse)

Aparitie in Tabu

Prima aparitie intr-o revista importanta se datoreaza Inei Taranu-Hofnar, (tiza mea :) pe care am cunoscut-o in mediul online. O persoana minunata, extrem de deschisa si comunicativa, pe care abia astept sa o intalnesc personal.

Asadar, atat datorita ei cat si minunatei redactii Tabu (mai exact Cristina Bazavan) a aparut in numarul de mai un articol stufos care dezbate lungul meu drum de la omnivor la… vegan. In speta raw.

Gasiti revista la chioscurile de ziare in aceasta luna :)