vineri, 30 octombrie 2009

Caietul cu sfaturi. Mancarea de post: o gatim sanatos?

Stiu din nenumarate surse ca perioada postului ortodox aduce cu sine o serie intreaga de batai de cap privind diversificarea meniului zilnic. Si mai stiu ca de cele mai multe ori se recurge la mancaruri devenite deja clasice in aceasta perioada. Am sa enumar doar o mica parte din ceea ce intregeste masa de post la romani: tocanita de cartofi, mancarica de mazare, legumele umplute, sarmalute fara carne, supe si ciorbele de legume, nelipsitele mezeluri vegetale, tofu, lapte de soia, dulciuri de post din magazine – biscuiti, ciocolata, napolitane, iar ca dulciuri de casa: salam de biscuiti, baclava, cozonac, prajitura cu mere – acestea din urma mestesugite cu … margarina. Haideti sa fim sinceri: nu ne place sa gatim de post pentru ca mancarea e anosta, gustul e fad iar aspectul… nu prea placut. Astea sunt concluziile “degustatorilor-sefi” ai caminului fiecarei gospodine. De aceea, nu intamplator, in multe case se mananca normal in acea perioada, din motivele mai sus enumerate. Iar din perspectiva nutritionistilor si a dieteticienilor, mesele romanilor (de post si nu numai) reprezinta un adevarat dezastru culinar, o incercare esuata de a gati ceva sanatos: alimente gatite in exces (saracite de orice farama de vitamina si mineral), grase (desi nu contin grasim animale, contin ulei prajit la temperaturi inalte sau margarina) si, imi permit sa folosesc o expresie proprie, “tocanite” (un fel de cremo-pasta-apa-chioara fara gust, fara culoare).

MUF00518 Dar cel mai grav aspect este cel vizavi de folosirea margarinei. Inlocuim untul cu o varianta vegetala, ce poate fi asa rau?! Cred ca e prea mult spus “vegetala”. Cel mai apropiat termen de adevar ar fi cel de “chimicala” amblata frumos sub termenul “vegetal”. Am sa fiu transanta pentru ca mi se pare imperativ sa vorbesc despre aceasta problema atat de des intalnita si intiparita deja in mentalitatea multor romani: dragelor, margarina NU este o alternativa la unt, NU este naturala si NU este sanatoasa! Exact, margarina nu inlocuieste niciun alt produs lactat din simplul motiv ca nu poate fi digerata de catre organism. Conform istoriei, aceasta a fost conceputa la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, pe cand untul se gasea tot mai greu. O echipa de cercetatori americani au fost cei care si-au incercat norocul, incalzind diverse uleiuri vegetale la o temperatura de 150 grade Celsius si adaugand hidrogen in prezenta unor catalizatori de nicheli, pentru a o intari. Insa ceea ce a rezultat a fost o dezamagire deoarece produsul era toxic, fara valoare nutritiva si greu digerabil. Pentru a salva situatia s-au adaugat tot soiul de vitamine, arome si coloranti, pentru a face din margarina un produs comercial. Bineinteles ca daca vom intreba un producator de margarina despre nocivitatea acesteia asupra organismului, va raspunde cu o foarte mare convingere ca produsul este sigur si sanatos insa ar cam fi cazul sa nu ne mai lasam pacaliti de clisee comerciale atat de des intalnite azi si de faptul ca aceasta are un pret bun. Pentru detalii legate de efectele negative ale margarinei asupra organismului, cititi va rog aici.

Principiul care ar trebui sa guverneze perioada postului, respectiv viata de vegan este acela de a manca sanatos, de a purifica organismul de toxine si de a-l obisnui mai mult cu vegetale. Poate ca punctul meu de vedere asupra alimentelor gatite in perioada postului este destul de transant insa va spun sincer ca nu imi pot explica de ce in aceasta perioada gospodinele parca nu mai stiu sa gateasca. Doar cand aud termenul de “vegan” sau “de post” deja incep sa aiba dureri de cap. Sincer ma intreb de ce. Poate ca e vorba si de educatia pe plan national, care lipseste cu desavarsire in acest domeniu. Vad adesea la TV starine sau pe internet seminarii de educatie alimentara, unde participa o gramada de persoane interesate de alimentatia sanatoasa. Oare cand se vor face si astfel de seminarii si la noi? Cand va ccepta romanul o salata sanatoasa in locul unei fripturi in sange? Cand va renunta la cartofii prajiti in favoarea celor copti, sau la tocanitele sleite de vitamine in favoarea unor legume crocante la tigaie?… Nu e nevoie sa fii bogat sau sa ai te miri ce studii pentru a realiza aceste lucruri. Aveam 12-13 ani cand am constientizat aceste aspecte si m-am decis sa-mi schimb stilul de viata. Si inca sunt in schimbare.

soia-main Revenind la mesele de post ale romanilor, o alta constanta reprezinta soia. Untul si salamul de carne este inlocuit cu margarina si salam de soia, cabanosul de vita este inlocuit cu cabanos vegetal, tocanitele de pui – cu tocanite din cuburi de soia, sarmale cu soia, drob cu soia etc. Nu ma intelegeti gresit – nu am nimic cu soia. In stare pura, adica boabe. Insa la fel ca si faina alba de exemplu, soia procesata pierde o gramada de valori nutritive. Va sa nu mai vorbesc despre mezelurile de soia, care contin mai mult coloranti si aromanti decat soia… Acum cateva saptamani am cumparat o bucata de salam de soia pentru a-mi face un sandwich. Am folosit doar 4 felii pentru sandwich, resstul am aruncat pentru nu mi-a placut gustul deloc. Tineti minte ca ORICE , ORICE aliment procesat isi pierde calitatile, ramanand un produs fad, atat ca gust cat si ca aspect, greu digerabil si doldora de chimicale. Variante pentru aceste alimente: soia boabe, gluten de grau (care apropo, e foarte sanatos, il poti prepara acasa si are textura cea mai apropiata de cea a carnii).

928013Daca am amintit despre margarina nu pot evita asa-zisul cascaval vegetal… Nu, nu tofu. Cascavalul vegetal, acela care seamana la gust si asptec cu cascavalul din lapte de vaca. Ati citit vreodata eticheta? Nu? Nu va intereseaza?! Ciudat… pentru ca SUNTEM ceea ce mancam. Si asta se vede in starea noastra de sanantate. Acel cascaval despre care va vorbesc nu este altceva decat apa+grasimi+coloranti+conservanti. Pam pam! Gata cascavalul… A, nu e gata. Contine si cazeina care de fapt e un compus al laptelui de vaca, o proteina specifica acestuia. Mai e paote fi considerat oare "de post"?! Variante? Tofu. Insa ideal ar fi sa-l preparati acasa, din soia boabe.

Ce mancam totusi??? Pai… cam tot ce ne-a dat Domnul din gradina de legume si din livada. Am un principiu: daca Dumnezeu considera Coca Cola ca fiind o bautura sanatosa, nu inventa apa pura sau o lasa ca mostenire pentru generatii. Ganditi putin logic atunci cand mergeti la cumparaturi: NU tot ce se afla pe rafturi e sanatos, de fapt extrem de putin din ce se afla pe rafturi e sanatos. Asa ca daca va intereseaza sanatatea personala si a familiei, dragi gospodine, faceti alegeri sanatoase. In secolul in care traim nu mai puteti avea nicio scuza ca nu aveti de unde sa va documentati sau ca nu mai stiti ce sa gatiti. Un simplu search pe Google si se deschid o mie de ferestre cu retete sanatoase, idei si sfaturi pentru o viata imbelsugata.

Iar daca internetul nu va prea atrage, iata o lista cu carti care merita cumparate:

LATER EDIT:

Ca un raspuns parca la postarea mea, vine editia de noiembrie a revistei Good Food, dedicata bucatariei traditionale romanesti. Mi-au atras atentia doua subpuncte ale unui articol, pe care le citez:

Nu prea ne place ca nu stim cum sa gatim legumele. Le cam amestecam pe toate la un loc si le facem terci. Pierdem toate vitaminele si bunatatile pentru care alte natii au inventat metode de preparare extrem de simple, dar sanatoase.

E trist ca nu avem bucatari romani faimosi, cu show-uri culinare, carti publicate si emisiuni TV (…)

luni, 26 octombrie 2009

Batoane energizante de ciocolata

Raw vegan chocolate energising bar

Mmmmm, ce poate fi mai bun decat o gustare sanatoasa pe baza de ciocolata neagra?! Batoanele de fata sunt super bune, sunt crocante, pliiiiiiine de fructe uscate, seminte si nuci si foarte potrivite pentru a fi consumate de catre persoanele care depun efort (intelectual sau fizic): studenti, sportivi, persoane care lucreaza la birou etc. Se fac rapid si pot fi usor impachetate si luate in geanta.

Batoane energizante cu ciocolata

- 1 reteta identica cu cea de la Trufe (insa fara fistic, cocos cacao extra)

- 1/4 cana cocos

- 1/4 cana nuca maruntita (NU macinata!)

- 2 lg merisoare uscate (se gasesc la hipermarket) sau caise uscate, taiate marunt

- 2 lg goji (de la Pukka Food)

- 1 lg seminte de susan sau de canepa

- 1 lg seminte de floarea soarelui crude

- 1 lg boabe de cacao (de la Pukka Food)

Intr-un bol se amesteca toate ingredientele si se toarna compozitia intr-un vas mic, patrat.

Se da la rece pt a se intari (la frigider sau la congelator).

Se taie in batoane cand este intarit.

Raw vegan chocolate energising bar

vineri, 23 octombrie 2009

Caietul de retete. Snacks de weekend: Seminte de dovleac aromate.

Raw vegan "roasted" pumpkin seeds

Neprajite si totusi foarte crocante! Aceste seminte sunt atat de bune incat abia daca te poti opri din rontait! Sunt deshidratate si aromate intr-o baie de sos dulce-acrisor-picant absolut fabulos! Excelente de pregatit in weekend, pentru un snack la film.

Seminte de dovleac picante

- 2 cani seminte crude de dovleac, decojite

- 1 l-ta piper cayenne (chilli)

- 3 lg sirop de agave (cred ca merge si cu miere)

- 3 lg zeama de lamaie

- 1 l-ta si 1/2 de sare

Semintele de dovleac se pun de cu seara la inmuiat in apa sa le acopere suficient. Se scurg dimineata bine de tot.

Se amesteca toate intr-un bol si se pun la deshidratat pe foi de copt, in aparat, pana devin uscate si crocante (aproximativ 10-12 ore). Se consuma ca atare, ca gustare sau ca snack.

miercuri, 21 octombrie 2009

Trufe de ciocolata

Chocolate truffles

Ma ia cate-odata o pofta nebuna de ceva dulce dar tot ce pot gasi dulce in camara sunt merele si uneori bananele. Satula fiind de atatea fructe (nu am mai cumparat dulciuri din comert de luni bune si sincer vorbind – sunt mandra de mine!) m-am decis sa-mi prepar propria ciocolata de casa. Neagra. Brrr… niciodata nu am iubit ciocolata neagra. Dar am zis sa-i dau o sansa, sa vad cum o iesi. Si ca sa capete un aer mai intersant si mai apetisant, am transpus-o in niste forme adorabile, de trufe. Mmmm, yum! Delicioasa combinatia de cioco neagra cu fistic. My fave!

Si pana la urma ciocolata neagra nu e chiar asa rea… E chiar neasteptat de buna. O fi din cauza ca am preparat-o cu manutele mele? O fi… Dar am zis: e buna, buna!

Trufe de ciocolata neagra (raw vegan)

- 1/3 cana unt de cacao topit (intr-un vas pe bain-marie)

- 1/4 cana sirop agave (de la magazinele “dm” sau cele bio)

- 1/4 l-ta esenta pura de vanilie (reteta aici sau de vanzare aici)

- 1/2 cana cacao

- 1 varf cutit de sare

- fistic crud maruntit, cacao, cocos razuit

Se amesteca toate ingredientele intr-un bol, avand grija sa faceti acest lucru destul de repede deoarece untul de cacao se incheaga repede.

Lasati compozitia sa se raceasca in frigider pentru cateva ore, pana se mai intareste dar este inca destul de maleabila. Luati compozitie cu o lingurita si modelati bilute pe care le tavaliti apoi prin fistic, cacao, cocos.

Lasati bilutele la rece si scoateti-le doar in momentul servirii.

Sunt cremoase, aromate iar “baia” de fistic le prieste de minune. Mmm, se topesc pur si simplu in gura (si de pe farfurie)…

Like in a fairytale

Trucuri si sfaturi

* NU inlocuiti untul de cacao cu unt de cocos sau de palmier! Acest tip de unt nu se poate inlocui in nicio reteta unde este prezent. De ce? Are punctul de topire mult mai inalt decat celelate tipuri de unt vegetal si deci, este mai rezistent la temperatura camerei, netopindu-se asa usor. Apoi, are gustul specific, de cacao, care confera acestui desert aroma unica si o cremozitate aparte. Desi mai scump, este o investitie excelenta, el putand fi folosit in nenumarate deserturi dar si la gatit legume la tigaie.

* Puteti inlocui siropul de agave cu siropul de artar sau miere. Siropul de artar va conferi insa o alta aroma trufelor, de caramel. Daca alegeti insa miere, folositi doar mierea limpede, necristalizata si la temperatura camerei!

* Esenta pura de vanilie, pe langa faptul ca este mai gustoasa, este si mult mai sanatoasa. Va recomand sa nu o inlocuiti cu esenta ieftina din comert.

* Este important ca toate ingredientele sa fie de calitate si la temperatura camerei. Astfel succesul este garantat.

marți, 20 octombrie 2009

Jurnal. Mary Poppins, fulgi de nea si reverii.

20 de grade diferenta in mai putin de douazeci si patru de ore… Vantul aproape ca ma poarta pe poppins4 sus iar picatruile reci de ploaie imi ajung pana la piele. Umbrela se incapataneaza sa imi poarte de grija si se smunceste din mana mea, manata parca de un papusar de undeva de sus. Pentru o clipa aceasta intamplare imi aminteste de Mary Poppins. Ma amuza acest gand si las un zambet sa imi impodobeasca fata. Mary Poppins… in timp ce ma cuibaresc zgribulita de frig in scaunul masinii, gandurile imi dapana amintiri aievea, din vremuri trecute, cam pe varsta la care facturile si bugetul lunar nu reprezentau mai mult decat OZN-urile de la televizor. Insa, cam tot atat de ireal precum un OZN era si intruchiparea a ceea era Mary Poppins. Imi amintesc ca am citit (de fapt am recitit) seria de carti de cinci ori. Stiu precis. Nu stiu de ce dar mi-a placut foarte mult acea poveste incredibila a unei dadace “extraterestre”, care sub invelisul scortos si arogant ascundea un caracter vesel si iubitor. Cred ca mi-a placut cel mai mult modul in care P.L.Travers a descris fiece intamplare, dandu-i un iz supranatural si totusi credibil. Cati dintre noi nu si-au dorit oare sa zboare? Sau sa poata manca dulciuri fara a se vaita mai apoi de te mai miri ce boala? Pe frigul asta si pe ploaia asta zdravana mi-ar placea sa fiu un soi de Mary Poppins, purtata de vant deasupra orasului (chiar sunt curioasa cum se vede Tg Muresul de sus…) cu o valiza chic sub brat, destul de mare cat sa incapa un dulap intreg insa suficient de mica cat sa crezi ca abia ai inghesuit trei pulovere. Hm… si mi-ar placea sa am si acei pantofi draguti. Imi place stilul lui Mary. Cred ca se aseamana intr-un fel cu stilul meu. Da, chiar mi-ar placea sa fiu Mary Poppins…

***

Vantul se inteteste mai tare iar frigul cuprinde intreg orasul sub un aer taios, de iarna. E abia 13 octombrie insa ti se pare ca deja si simti parfum de scortisoara si portocala in casa. Miroase a Craciun. Cum altfel sa fie daca afara ninge ca-n povesti si pe undeva pe la munte altii schiaza deja?! De obicei prima ninsoare imi provoaca o stare melancolica, o stare de bine si o caldura sufleteasca de nedescris. Iubesc frigul, iubesc iarna si zapada insa anul acesta prima ninsoare m-a luat prin surprindere si nu m-am putut bucura de ea cum se cuvine. Poate o fi din cauza haosului generat de variatia temeperaturilor: azi 23 grade, maine 5, azi soare, maine vant, ploaie si ninsoare. Ciudata vreme. Sau poate, cine stie? Ciudati sunt oamenii… Ne miram prea des de fenomenele meteo, ne preocupa prea intens incalzirea globala, campaniile electorale, shoppingul incat uitam de noi. De partea spirituala. De acea comuniune sfanta cu Divinitatea. Uitam de acea parte din noi care inseteaza dupa ceva sfant ce nu poate fi inlocuit nici de haine scumpe, nici de mancare nici de ecologie. Poate avem si noi nevoie de o pauza, de o deconectare de la stilul de viata anost, aglomerat si deceptionant pe care il traim. Trebuie sa facem ceva in acest sens. Trebuie sa fac ceva…

***

E deja seara si gandurile de peste zi m-au bulversat, s-au amestecat si nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai vreau. Urasc cand se intampla asta inainte sa adorm. Ma cuprinde o stare ciudata de nervozitate amestecata cu griji.

Adorm cu greu, manata doar de gandul umbrelei dantelate, cu maner cu cap de papagal, care ma poarta cuminte pe aburul rece al diminetii deasupra Londrei distinse…

joi, 15 octombrie 2009

Caietul de retete. Reteta de weekend. Tort regal

Royal cake

Initial am vrut sa-l numesc “tort alb” dar fiindca are o pata de rosu am zis ca nu merge.

Ieri seara m-a luat pofta de dulce si cum nu mai aveam in casa niciun fruct m-am decis sa fac ceva dulce. Insa necopt. Nu aveam chef de chestii coapte. M-am cam dezobisnuit de preparatele coapte, desi iubesc aluaturile si tot dulcele care trece prin focul cuptorului. Se implinesc trei saptamani de cand am o dieta predominant raw si m-am obisnuit atat de bine incat nu duc lipsa chestiilor gatite pe foc. Revenind la ce spuneam inainte, am ales sa fac un desert raw vegan. M-am apucat sa rasfoiesc cartile din colectie insa nu am gasit o reteta pe plac. Asa ca am improvizat ceva de ici, de colo si a iesit minunatia de fata!

Cred ca este al treilea tort pe care il fac in viata mea si asta pentru ca mi se par migaloase si complicate. Insa in varianta raw sunt mult mai simplu de facut, plus ca nu exista “sansa” ca blatul sa nu-ti creasca, crema sa se taie sau glazura sa nu luceasca suficient. Aici totul se mixeaza, se toarna in tava si se da la rece. Pam pam!

Royal cake

Tort Regal

PT BLAT (din cartea Elenei Pridie)

- 100 g unt de migdale

- 100 g cocos mixat fin

- 2 lg miere

-----------------------------

PT CREMA DE FRUCTE

- 0 mana buna capsune inghetate

- 2 lg miere

-----------------------------

PT FRISCA (de pe blogul Carmellei)

- 1 cana caju crud

- 1 cana lapte de cocos (preparat astfel: 1 cana fulgi de cocos se mixeaza cu 3 cani apa; se strecoara iar pulpa se pastreaza pt alte preparate delicioase)

- 3 lg miere

- 1 lg suc de lamaie

- 1 lg esenta de vanilie

- 1 praf de sare

- 1/2 cana unt de cocos topit pe bain-marie

- 1 lg lecitina pudra

-------------------------------

Incepem prin a prepara frisca: mixam intai nuca de caju pana rezulta o faina fina. Adaugam apoi restul ingredientelor, cu exceptia untului de cocos si a lecitinei. Mixam bine si adaugam la urma lecitina si untul. Mai mixam pt a le incorpora. Va rezulta o compozitie lichida insa o vom da la rece pana ne ocupam de blat si de crema de fructe. Frisca se va mai ingrosa la rece.

Untul de migdale se prepara din migdale fara coaja (daca nu gasiti la magazin le puteti curata de coaja si acasa, turnand apa calda peste ele, lasandu-le asa 15 minute si apoi curatandu-le usor; lasati sa se usuce bine dupa curatare) care se dau la blender pana rezulta o faina fina, se adauga putina apa si se mixeaza pana rezulta o pasta asemanatoare untului de arahide. Acest unt se amesteca cu cocosul mixat fin si cu mierea. Va rezulta un aluat lipicios.

Intindem acest aluat intr-o tava cu diametrul de 22 cm. Nivelam in strat uniform.

Capsunele inghetate se trec printr-un jet de apa calda si se paseaza la blender impreuna cu mierea. Se toarna peste blat. Se da tava la congelator timp de 15-20 minute, cat sa se inchege crema de capsune.

Se scoate tava afara, se toarna frisca, se niveleaza si se da la congelator cateva ore, pana tortul se intareste.

Se scoate afara inainte cu 20-25 minute de servire, pentru ca sa apuce sa se dezghete si compozitia sa devina cremoasa. Se orneaza cu nuca de cocos, capsune uscate etc.

Este foarte cremos si aromat. Blatul aduce la gust cu Rafaelo iar frisca si crema de capsuni il completeaza ideal! Daca il veti prepara nu are rost sa va mai explic de ce se neumeste “regal”…

Royal cake

marți, 13 octombrie 2009

Piadine aromate

Rog a nu fi criticata pentru ca am distrus aceasta creatie culinara de provenienta italiana! Dar pur si simplu aveam chef de ceva mai… aromat si bogat in fibre, insa usor si subtire. Iar piadinele se pare ca au fost cele mai potrivite pentru un mic dejun incropit pe fuga. Yum, cat de delicioase sunt!

Garlic piadine

Piadine aromate (4 bucati)

- 175 g faina integrala (eu am facut 1/2 faina integral si 1/2 faina de secara)

- 1 l-ta sare

- 1 l-ta usturoi granulat

- 7 lg apa calda

- 1 lg ulei de masline

Faina si sarea se cern intr-un vas. Se adauga apoi restul ingredientelor si se framanta pe un blat de lemn pana capata o consistenta neteda si elastica. Se unge un vas cu putin ulei si se lasa biluta de aluat la dospit timp de 20 de minute.

Dupa acest timp se imparte aluatul in 4 parti egale. Fiecare biluta se intinde cu sucitorul intr-un cerc de 18 cm diametru (cu cat mai subtire, cu atat va fi piadina mai crocanta si se va rupe in fasii mai multe).

Incingeti o tigaie mare si ungeti-o cu putin ulei de masline. Coaceti rand pe rand piadinele timp de 2 minute pe prima parte si 1 minut pe cealalta. Pastrati-le calde sub un prosop.

Se consuma calde, ca atare sau ca inlocuitor de paine pentru sandwich.

Sunt foarte aromate, delicioase!

* usturoiul poate fi inlocuit de ierburi aromate, fulgi de chilli, etc.

reteta inspirata din cartea “Retete delicioase pt prepararea painii”

vineri, 9 octombrie 2009

Caietul de retete. Reteta de weekend: mousse de ciocolata cu portocale

Niciodata nu am fost mare fan mousse de ciocolata din simplul motiv ca se face fie cu gelatina fie cu oua iar cum eu nu le suport, nu prea am mancat. Insa cand am vazut varianta vegana a acestui preparat m-am gandit sa o incerc. Se face extrem de rapid (mai putin de 5 minute), nu contine colesterol si are un gust demential! E pufos, cremos si usor!

Chocolate-orange mousse

Mousse de ciocolata cu portocale

- 1 avocado si 1/2 , bine copt

- 1/4 cana cacao

- 1/4 cana sirop agave sau miere

- 1/4 cana suc de portocale

- 1 l-ta lecitina pudra (optional, da o textura spumoasa)

Se pun primele 4 ingrediente in blender si se mixeaza pana rezulta o crema uniforma si nu f groasa. Daca este prea groasa adaugati 1-2 linguri suc de portocale. Adaugati lecitina si mixati pana cand compozitia devine spumoasa. Dati la rece pentru o ora si consumati.

Chocolate-orange mousse

joi, 8 octombrie 2009

Turte englezesti cu faina integrala

Cunoscute sub denumirea de “English muffins”, aceste turte coapte pe plita reprezinta un mod elegant si totodata sanatos de a incepe ziua. Consumate la micul dejun sub forma de toast si de obicei umplute cu un ou ochi, pot fi savurate si in varianta vegana alaturi de tofu, creme de legume sau chiar gem de fructe. Varianta de fata este imbogatita cu faina integrala, ceea ce ii confera un plus de aroma si fibre. Sunt pufoase in interior si usor crocante in exterior, cu o aroma ce aminteste de cuptorul bunicii. A doua zi abia devin si mai bune!

English whole wheat muffins

Turte englezesti cu faina integrala

- 350 g lapte *

- 225 g faina integrala de grau

- 225 g faina alba

- 1 l-ta zahar pudra

- 1 1/2 l-ta sare

- 1 lg unt **

- 1 1/2 l-ta drojdie uscata

- faina de orez sau gris sau faina de grau dur pt decor

Turnati ambele tipuri de faina intr-un vas adanc. Adaugati drojdia si amestecati. Adaugati sarea si zaharul, apoi laptele si untul. Framantati pana rezulta un aluat fin si nelipicios (veti mai avea nevoie sa adaugati putina faina pt a obtine aceasta consistenta).

Asezati aluatul pe o plansa de lemn infainata si intindeti-l cu un sucitor pentru a a tinge grosimea de 1 cm. Cu ajutorul unor inele de diametrul 7,5 cm, decupati cerculete de aluat.

Transferati cerculetele de aluat pe o tava presarata cu gris si acoperiti-le cu o folie unsa cu ulei. Lasati-le la dospit 20 minute sau pana cand isi dubleaza volumul.

Incingeti o plita sau o tigaie la foc mediu si presarati gris. Coaceti cate 3-4 turte odata, la foc mic pt a nu se arde. Coaceti cate 7 minute pe fiecare parte.

Serviti calde, sub forma de toast sau simple.

English whole wheat muffins

* am folosit lapte de soia

** am folosit Earth Balance Margarine, din cutia pe care o mai aveam din SUA. Este o margarina fara grasimi de tip “trans”, care din pacate nu se gaseste in Europa.

English whole wheat muffins

Reteta preluata din cartea “Retete delicioase pt prepararea painii”

marți, 6 octombrie 2009

Cum am petrecut vara

Draga jurnalule,

Nu am uitat de tine insa am fost cam ocupata in ultima saptamana si nu am avut timp de scris. Acum am terminat treaba in bucatarie si m-am asezat frumos la birou pentru a ma destainui, pentru a-mi incalzi sufletul in ziua asta friguroasa de octombrie si a-mi aminti cate ceva despre vara care a trecut. Da, a trecut atat de repede, nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul…

Am inceput vara cu nunti, am terminat-o in acelasi ton “vesel”. Deja mi-e sila de nunti (no offense pentru cei care vor avea nunti si la care va trebui sa mai particip). La inceput, primele 3-4 nunti din viata ta, par niste ocazii deosebite, extraordinare, abia le astepti pentru a te mai distra, pentru a mai lega o conversatie etc. Insa dupa un timp, dupa o vreme, ajungi sa le consideri plictisitoare. Cand iti consulti agenda si vezi calendarul inrosit de cerculete care semnalizeaza “fericitele evenimente” te ia cu ameteli… Si nu este an in care sa zici: “Scap cu o singura nunta”. Sunt zeci de nunti. Prieteni, cunostinte, rude, obligatii s.a.m.d. Nu ai scuze. Vorba ‘ceea: “La nunta si la inmormantare esti obligat sa mergi.” Da’ macar la inmormantare nu trebuie sa dai cinste. Anyway, am trecut si peste muntele de nunti cu bine. Finally!

La inceputul lunii iunie l-am pierdut pe Misha, motanicul meu simpatic. Si acum cand ma gandesc la el ma cuprinde tristetea. In fiecare zi il asteptam sa se intoarca. In fiecare zi speram. Am aflat abia acum trei saptamani ca l-au gasit ai mei mort, langa un gard. A fost omorat de catre motanul din vecini, cel mai probabil. L-au gasit datorita unor corbi care se stransesrea deja langa corpsorul lui lipsit de viata. Ce imagine trista! Am inceput sa plang cand mi-a povestit mama. Si ei au plans. L-au iubit mult. De fapt toata lumea l-a iubit. Era atat de inteligent… Va ramane in inima mea pentru totodeauna, laturi de iubitul Berlioz, motanicul cu blana ca taciunele si de Gry, alt motanel iubit. Ma gandesc adesea la toti trei. E ciudat cat de intens si de sincer poate iubi un animal pe stapanul sau. Imi revin in minte clipele in care eram trista si plangeam iar ei veneau langa mine si se cufundau in bratele mele, parca pentru a ma mai linisti si pentru a ma asigura de dragostea lor. Odata Misha m-a dus pe deal. Se uita permanent la mine si mieuna, urcand putin cate putin pe deal. Cand am ajuns aproape de varf s-a pus jos si se uita la mine. M-am asezat langa el si el statea nemiscat, privind in zare. Parca vroia sa imi spuna ca este alaturi de mine, ca ma iubeste asa cum stie el. Mi-au dat lacrimile… Mi-e tare dor de el…

Am avut spre sfarsitul verii un scurt concediu, de care insa nu m-am prea bucurat. M-am simtit rau si nu am prea iesit din camera. Abia in ultima zi m-am putut bucura de soare. Una peste alta, desi asteptam sa plec intr-un concediu, a iesit aiurea.

Desi mi-am promis cu stoicism ca nu mai iau acasa niciun pisic in viata mea, iata ca din nou s-au intors cuvinetele impotriva mea. Acum trei saptamani mama ma suna sa-mi spune ca aduce acasa doi pisoi pentru ca prea tare ii duce lipsa lui Misha. Cand am auzit mi-am dat seama ca inima mi se va topi de drag cand ii voi vedea si ca ma voi atasa de ei, cum patesc de fiecare data atunci cand vad un animalut. Si asa a fost. Am primit doi pui adorabili, carora le-am pus numele Nala si Thea. Sunt surori si au mai putin de doua luni. Sunt atat de jucause si de agere! Le place sa se bage sub masini si sa intre in spatele scutului de la roata. Fiind cald si bine nu mai vor sa iasa afara asa ca a trebuit sa tinem masinile la distanta de ele :) Avand nevoie de mancare si de un cosulet nou, am mers la un pet shop. Acolo am intalnit-o pe Egret… Efectiv nu imi puteam dezlipi ochii de la ea, atat era de frumoasa! O pisica birmaneza cu blana pufoasa si ochi de safir. Aveam doua posibilitati: ori ramaneam acolo ori o luam cu mine. AM ales a doua varianta… Egret e o domnisoara. E foarte atenta sa nu se murdareasca, nu se zbenguie atata ca celelalte “surate” si e prima care termina de mancat. Insa am observat ca musca so zgarie foarte tare atunci cand o iau in brate sau cand o mangai. Nu facea asa atunci cand am luat-o. Oare ce-o fi? As vrea sa o dezvat dar nu stiu cum… Le iubesc pe toate trei tare tare mult insa ma tem de ziua in care inevitabil, le voi pierde… Insa asta e viata: un lung sir de “Bun venit” si “Ramas bun”.

Vezi draga Jurnalule, n-am facut prea mare lucru in vara care tocmai a trecut. Insa am vrut sa stii, in mare, ce s-a mai petrecut. Deja e a doua luna de toamna si stiu ca si ea va zbura la fel de repede. Am incercat sa imortalizez cateva momente pretioase de toamna, pe care le-am expus aici.

In rest… continui cu dieta raw vegan, la care am “aderat” de curand. Pana acum merge ok. Chiar sunt uimita de multitudinea de retete pe care le poti incerca in aceasta dieta. Si sunt gustoase, sa stii. Si asta m-a mirat. Mereu am fost de parere ca mancarea vegana si in mod special cea vegana cruda (raw vegan) este fada insa m-am inselat. Intru in bucatarie cu bucuria de a incerca ceva nou, sanatos, rapid dar care are un gust si o savoare care poate concura lejer preparatele traditionale. Si ca aspect arata chiar foarte bine! Uite aici am mai notat ceva retete bune bune.

Uf, e deja tarziu si trebuie sa te las. Am sa revin si cu alte ganduri, mai incolo.

Salutari!

Crema de “branza” cu spanac proaspat

Cum va spuneam si in postarea trecuta, am gasit din nou la aprozarul din cartier spanac proaspat. Lazi intregi de spanac crud si bun asteptau cumparatorii. Si se cumpara bine, sa stiti. Am preparat din canititatea cumparata aceasta delicioasa crema falsa de branza, raw vegan. Gustul este excelent. Inainte de a deveni vegana eram mare fana Almette cu verdeata insa sincer va spun ca aceasta “branza” castiga detasat in competitia gustului!

Spinach cream cheese

Crema de branza cu spanac

- 1 1/2 cana caju crud inmuiat timp de o ora in apa rece

- 1/2 cana apa

- 1 l-ta sare de mare

- 1 lg zeama de lamaie

-----------------------------

- 3 cani spanac proaspat

- 2-3 catei usturoi

- ierburi aromate (optional)

Primele patru ingrediente se mixeaza in blender timp de cateva minute pana rezulta o pasta omogena, semi-fluida insa nu foarte groasa. Daca este prea groasa mai adaugati putina apa.

Spalati spanacul (lasati si coditele) si puneti-l in blender. Pulsati 1-2 secunde, doar cat sa il sfarame. Aveti grija sa nu il faceti pasta!

Adaugati peste crema de branza usturoiul zdrobit, spanacul si mirodeniile. Amestecati cu grija si serviti pe loc sau daca doriti, dati la rece pt o ora pt ca aromele sa se patrunda.

Pastrati la frigider intr-un vas de p[lastic sau de sticla cu capac. Valabil 2 zile.

Spinach cream cheese

luni, 5 octombrie 2009

Albumul foto: De toamna


On my blog
Colaj de toamna. Un album intreg de toamna pe Life in photos

vineri, 2 octombrie 2009

Caietul de retete: reteta de weekend. Pateu de spanac

Spanacul, sursa atator vitamine si minerale pretioase este adesea supus "chinului" de a fi gatit pe foc, pierzand astfel mare parte din calitati. Pateul de fata aduce mult la gust cu mancarica de spanac gatita pe foc, doar ca este mai sanatos si mult mai rapid. Il puteti prepara atat cu spanac proaspat (eu am gasit la aprozarul din cartier) cat si cu spanac congelat (si dezghetat in prealabil, bineinteles).

Spinach paste
Pateu de spanac
- 2 buc. avocado bine copt
- 4 cani spanac taiat grob
- 1/4 cana coriandru proaspat tocat grob (gasiti la Real)
- 2 lg ulei presat la rece
- 3/4 cana dovlecel curatat si taiat cubulete
- suc de lamaie dupa gust
- 1 catel usturoi
- 1/2 l-ta pudra de ceapa sau 1/2 ceapa mica
- 1/2 l-ta sare

Se mixeaza zucchini la blender pana este faramitat suficient de bine. Se adauga apoi avocado si zeama de lamaie si se mai mixeaza. Apoi se adauga restul ingredientelor. Trebuie sa rezulte o pasta omogena, insa nu f groasa (adaugati apa plata daca este prea gros). Puneti pateul in cutii curate si uscate si pastrati la frigider. Termen de valabilitate: 2 zile.

Poate fi consumat pe paine, ca pateu sau ca umpluturi pentru tarte crude (cu blatul din seminte).

Spinach paste

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...