Dincolo de aparente

Roma, iunie 2010. Autobuz plin de calatori,apatici, obositi si plini de praful gandurilor seci. Majoritatea venind de la munca. Munca de birou, munca fizica, munca… O statie ca oricare alta, calatori obisnuiti, inghesuiala si caldura toropitoare. Un miros ciudat isi face brusc simtita prezenta si toate capetele se intorc pentru a vedea de unde provine sursa mirosului intepator. Infofolit in haine, cu parul murdar si soios, un calator ca oricare altul incerca sa-si faca loc. Prefer sa-l numesc un om obisnuit si sa nu-l stigmatizez ca fiind un vagabond, un om al strazii (am impresia ca sintagmele astea dezumanizeaza). Abatut, cu gandurile pierdute, astepta si el statia urmatoare pentru a cobori. Susoteli peste susoteli, priviri taioase si pline de inteles.

Intamplarea descrisa mai sus, la care am luat parte, mi-a facut sa-mi amintesc de povestile pe care le citeam cand eram copil si-n care se vorbea despre feluriti regi si imparati care au imbracat haine zdrentuite si au pornit pe strazile cetatii in cautare de oameni sinceri si cinstiti.

Mi-e mult mai simplu sa judec decat sa inteleg. Mi-e mult mai usor sa stigmatizez decat sa ajut. Dar uit adesea ca cel pe care il consider ca fiindu-mi inferior e poate mai intelept decat mine. Si chiar de n-ar fi asa, cine sunt eu ca sa il judec? Cine sunt eu ca sa-l condamn? Acela care critica va fi mereu mai mic si neinsemnat decat acela care este judecat.

“French roast” – unul dintre cele mai premiate scurt-metraje animate. O poveste sintetizata in 8 minute dar o concluzie care va va pune pe ganduri pentru mult mai multa vreme.