Mai cu seama acum de cand port in pantece o fiinta minunata, de cand ii simt bataile inimii si miscarile jucause ale picioruselor, acum, mai mult ca niciodata ma simt revoltata si indignata de efectuarea unui avort.
Vorbeam in postarea trecuta despre sentimentul aproape dumnezeiesc care se asterne peste o femeie in momentul in care devine mama, despre modul in care un copil schimba radical o viata. Ma feresc de la a condamna pe cineva dar mi-e greu sa inteleg gandurile de-a dreptul demonice care conduc o femeie spre efectuarea unui avort. Avort. Crima. Rapirea unui drept, dreptului de a trai. Egocentrism. Iresponsabilitate. Ura… De multe ori inteleg ca este vorba despre adolescente sau femei tinere necasatorite – acestea sunt in principiu cele care efectueaza un avort. Insa imi permit sa adresez o intrebare mai pertinenta: de ce nu va ganditi la repercusiuni atunci cand sunteti in extaz?… De ce este atat de simplu sa facem lucruri necugetate si apoi sa lasam sa sufere pe cei care merita cel mai putin acest lucru?
Cred ca Gianna Jessen adreseaza cel mai argumentat mesaj cu privire la avort si monstruozitatea pe care acesta o presupune.
Sa-mi fie cu iertare daca am jignit pe cineva dar perceptia mea asupra acestui subiect nu se va schimba. Traiesc un sentiment mult prea frumos pentru a fi in stare sa inteleg un gest atat de oribil.
Update
Iata un filmulet exceptional despre sarcina: de la conceptie si pana la nastere. Merita sa urmariti acest documentar uimitor.
16 comentarii:
Si mie mi se pare barbar ca in secolul in care traim mai exista avort...acum cand sunt disponibile atatea metode contraceptive. dar nu trebuie sa uitam de cazurile extreme - avort, malformatii sau alte probleme grave ale fatului. Lucrurile nu sunt atat de drastice si negru pe alb pe cat zice tanti asta din filmulet. Fiecare caz e diferit si sunt convinsa ca nici o alegere nu e usoara.
Nu trebuie sa fim drastici asupra nicicarui subiect...pentru ca you never know...
Si by the way...tanti asta mi se pare cam dusa...are asa o privire ciudata. Si, desi dramele ei sunt impresionante...le si exagereaza destul.
Voarba Dianei, in vremurile noastre nu ar mai trebui sa existe avortul. Totusi, exista situatii si situatii. Eu una eram de acord cu avortul pana sa raman insarcinata. Vazand cat de repede niste celule incep sa aiba o inimioara care sa bata mi s-a schimbat complet perceptia asupra subiectului. Vazand cum se dezvolta, cat de repede embrionul devine uman, cat de curand are un chip (poate la chip reactionam emotional cel mai repede), devine extrem de greu sa iei decizia unui avort.
Acum cateva luni am fost si eu intr-un loc unde se faceau avorturi. Prima sarcina, oprita din evolutie, a necesitat avort terapeutic.
In patul de langa mine era o doamna la 45-50 de ani care deja era o cunoscuta a locului, venise deja pentru mai multe avorturi. La varsta ei doamna nu mai vroia copil si, din spusele ei, era suficient ca barbatul sa se uite la ea ca si ramanea gravida.
Eu nu am putut sa o privesc pe femeia asta. Un avort poate mai inteleg, un accident, o greseala, un moment de ratacire. Dar cand repeti chestia asta cu buna stiinta si nu ai nici un fel de remuscare sau nu faci nici un efort sa nu se mai repete, asta depaseste cu mult capacitatea mea de intelegere.
Am citit ieri pe culinar.ro o intamplare pe tema asta, cum o doamna a trebuit sa faca avort la 6 luni, fiindca din analize reiesea ca bebele se va naste hermafrodit, nu va creste mai mult de 1, 50 m, si inima si plamanii au diferite afectiuni. Eu sincer, as face avort in cazul asta, decat sa aduc pe lume un copil chinuit care sa sufere toata viata si eu odata cu el. Zice bine ce zice doamna din film ca toata greutatea cade pe femeie in cazurile astea.
Am facut un debate la un curs, si era pusa in discutie tema avortlui, iar o colega a zis (la fel ca mine) ca ar fi scuzabil, sau ca ar face un avort in cazul in care i s-ar spune ca se va naste cu diformitati sau va fi grav bolnav. Imi amintesc ca baietii au sarit ca arsi la auzul vorbelor ei si au intrebat-o daca considera ca bebelusul diform sau bolnav nu are dreptul de a trai. Mi-a stat pe limba sa-i intreb ok, cati dintre voi ati sta zi de zi sa harniti si schimbati scutecele unui copil de 18 ani poate carea fost imobilizat toata viata (cunosc un caz printre vecini) si nu va merge/ vorbi/ juca/ reactiona niciodata in nici un fel? Va zic eu, nici unul, in teorie e usor, dar practica ne omoara. Nu sunt de acord cu avortul, dar intr-un caz ca acesta, da.
De acord cu Diana. Tipa pare dusă. Şi mai e şi habotnică pe deasupra.
Pe de altă parte, eu nu-s de acord cu avortul. Indiferent de situaţie. Doamne fereşte să se nască un copil cu probleme, dar ca mama nu cred că e atât de greu să te sacrifici toată viaţa pt. copilul tău.
Când am terminat facultatea, am ales ca lucrare de diplomă: Percepţia asupra avortului la nivelul jud. Alba Iulia. Comparaţie între mediul urban şi cel rural. Statisticile au fost de-a dreptul înfiorătoare.
Am colaborat şi cu Pro-Vita din Bucureşti, deşi pe vremea aceea nu stăteam în Buc. Şi mi-au trimis tot felul de materiale, printre care şi un CD pe care era înregistrat un film cu un avort. Toate detaliile, doar faţa "mamei" era ascunsă. Păi să vezi cum se rup bucăţi dintr-un copil te schimbă pe viaţă.
Ina, felicitări pt. sarcină! Şi ţie Ama!
Cazurile astea cu malformatii sunt extreme, din pacate majoritatea avorturilor se fac impotriva unor copilasi sanatosi dar nedoriti. Asta este cel mai trist.:((((((((((((((
eu nu ii inteleg pe aceia care sunt impotriva avortului, dar daca copilul e bolnav, e dintr-o data ok....:|
NICI UN copil nu e greseala, nici macar unul! Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, si nici unui mic sufletel nu ii va da mai mult decat poate duce...cred ca toti avem un scop, mai mic sau mai mare pe acest pamant...chiar am vazut o emisiune in care un adolescent a mers cu niste prieteni prin desert, cu un ghid...si s-au ratacit si pana si ghidul a cedat...stiau in ce parte se afla o apa, dar nu mai aveau putere sa ajunga..singurul a fost acel baiat care se gandea constant la fratiorul lui de acasa care era retardat mental care avea nevoie de el si nu ar fi inteles unde este fratiorul lui mai mare...asa ca a ajuns la acea apa cu ultimele puteri si i-a salvat si pe ceillati. Este un exemplu cum pur si simplu prin faptul ca s-a nascut a salvat mai multe vieti! Asa cum si aceasta supravietuitoare la randul ei convinge unele femei ca nu e dreptul ei sa ia o viata! Nu ii inteleg nici pe aceia care zic ca pana la 3 luni nu e copil...If it's not a baby, you're not PREGNANT! Iar daca chiar nu este dorit(in cazuri de viol, de exmeplu) cred ca poate fi dat spre adoptie...era un documentar despre o femeie care a fost nascuta de mama ei la 13 ani, in urma unui viol,si a fost data spre adoptie... iar acum umbla din scola in scoala si ii invata pe elevi despre sex, abstinenta, bts, le ajuta pe fetele insarcinate sa se descurce, etc...Eu cred ca si ea merita sa traiasca si cred ca scopul ei este mai nobil decat al multora dintre noi. Stiu ca am scris cam mult, dar nu ma pot abtine cand vine vb de avort..
Eliza sunt perfect de acord cu tine.
habar nu aveti ce vorbiti, probabil este instinctul matern.....sunt atatea "cauze" pentru care o femeie alege avortul si mai ales sunt extrem de personale!!! e usor sa condamni avortul cand esti intr-o relatie matura, oficiala, si mai ales cand ai cu ce sa cresti un copil. Insa daca in urma unei greseli/imaturitati, mai bine zis sex neprotejat se intampla sa ramai insarcinata, nu vad de ce acea greseala trebuie sa pecetluiasca viata cuiva! e mai ok sa fii imatur sa-ti bati joc de viitorul cuiva si sa te chinui si tu decat sa renunti la niste celule? sunt curioasa daca ati avea sub 20 de ani, toata viata inainte, clar inca imature sa modelati viitorul cuiva si mai ales inca suportul parintilor financiar vorbind, ati gandi la fel....
@ Anonim
- da, as gandi la fel, exact la fel. Nu exista vreun motiv pentru care as lua viata unui copil. Pt ca vorbim de un copil, indiferent in ce stadiu de dezvoltare embrionara ar fi si nu doare de simple "celule". E o discutie mult mai stufoasa pe care nu imi permit sa o dezvolt acum, din lipsa de timp. Insa merita revnit asupra ei. Poate ar fi mai bine sa te gandesti si tu mai profund asupra subiectului inainte sa afirmi ceea ce ai afirmat. Un weekend placut iti doresc si o viata inteleapta.
Eu nu cred că fata e dusă...spune că a fost diagnosticată cu tetrapareză spastică. Gesturile și felul de-a vorbi pot fi urma acesteia. E un miracol că a supraviețuit, dar e și mai grozav că cineva s-a preocupat îndeajuns de ea încît la maturitate ea să vorbească, să poată ține discursuri, să se țină pe picioare, să meargă. E mare lucru și o cred că prețuiește viața mai mult decît cineva care și-o consideră „for granted”. Merci pentru filmuleț, asta da poveste de succes.
Pentru anonimii care sustin avortul in cazul riscurilor de malformatii:
Cand citesc astfel de mesaje pline de griji false pentru copil (de fapt inspirate de grija pentru propria persoana supusa unor nevointe pe toata viata), va intreb: daca vi se naste un copil sanatos, si Doamne fereste, sufera un accident grav sau alta imbolnavire neprevazuta, prin care ramane invalid toata viata si imposibil de a se mai dezvolta ca ceilalti, il impuscati?
@Adelina:
"Doamne fereşte să se nască un copil cu probleme, dar ca ***mama nu cred că e atât de greu să te sacrifici toată viaţa pt. copilul tău***" <--- extraordinara observatie!
Cunosc un caz concret: mama unei prietene. Prietena s-a imbolnavit grav la varsta de doi ani (o boala genetica incurabila ce s-a manifestat la acea varsta), apoi s-a imbolnavit total neprevazut si a murit si tatal ei. Aceasta femeie, dupa ce a ingrijit doi infirmi, si-a pierdut sotul, isi ingrijeste si acum tanara fiica, si cu toate greutatile incomparabile pe care le are, este cea mai credincioasa dintre toate femeile pe care le cunosc, vioaie, energica si printre lacrimile vremelnice, se bucura de Viata ce va sa fie, in care nu este nici boala, nici lacrimi, nici suspin... Si cati si cati oameni s-au intarit in credinta prin intermediul lor!
Problema majora cu justificarea avortului *in anumite conditii* este ca punem un alt principiu (al comoditatii, "sanatatii" fizice a vietii) deasupra principiului vietii in sine. In momentul in care decizia de a trai sau nu trai (indiferent de conditiile vietii, care oricum sunt imprevizibile) este pusa in mainile omului, acesta cu siguranta va gasi metode de a redefini premisele care permit avortul (sau alte forme ale crimei), si sa-l aplice si in cazuri care initial nu erau cica justificate.
Sa ne apere Dumnezeu pe toti de astfel de greutati, dar si mai mult sa ne apere de lipirea de doar aceasta viata fizica.
Eu zic asa - sa nu judeci! Sunt o mamica fericita, cu un copil sanatos, dorit si fericit. Niciodata nu am fost de acord cu avortul, indiferent de motiv. Insa ... nu as judeca pe nimeni care a luat o astfel de decizie. Eu nu as face avort, indiferent de situatie, dar nici nu judec pe cele care din diverse motive iau aceasta decizie. Decat sa le judecam, mai bine sa incercam sa le alinam. Am prietene care au facut un avort la viata lor. Ce e in sufletul lor ... nu vreti sa stiti vreodata. Povara pe care trebuie sa o poarte cu ele toata viata este ingrozitoare.
Eu ii multumesc din inima lui Dumnezeu in fiecare seara ca nu am fost pusa vreodata in situatia de a alege ... Atata tot!
Anonim pro avort...de ce ar trebui un copil sa plateasca pentru greselile tale? pt o clipa de placere...daca nu esti destul de responsabila sa te protejezi, sau sa ai grija de propriul copil..inseamna ca nu esti destul de matura pt a face sex...asta e parerea mea (si repet asta de cand aveam 14 ani, asa ca nu vad ce relevanta are varsta).
Dar ai spus o chestie inteleapata: "nu vad de ce acea greseala trebuie sa pecetluiasca viata cuiva!" Deci de ce? de ce ar trebui sa moara o fiinta nevinovata pt greseala ta?? tu ai avut o alegere....el nu!! iar el nu a gresit cu nimic...
Iar acele "celule" au un suflet, si desi acum sunt doar niste celule, ele se vor transorma intr-o persoana, o persoana care nu a fost o greseala, a fost conceputa cu un scop...
cunosc fete care au ales sa fac avort, si fete(da, fete, nu femei) care au ales sa nu isi omoare propriul copil...si iti garantez ca nu un copil iti distruge viata, ci un avort...
Tema aceasta a avortului este foarte veche, asa ca e normal sa se formeze doua tabere la fel de vehemente.
Recunosc ca cel mai bine e ca femeia sa fie informata despre metodele de contraceptie si sa nu fie nevoie sa apeleze la aceasta metoda drastica si terifianta.
Dar, pentru cei care sunt atat de radicali, impotriva avortului terapeutic, le doresc sa stie ca vor naste un copil cu handicap, sa il nasca si sa traiasca toata viata alaturi de el. De asemenea, inainte de a muri sa se gandeasca cu groaza, cine va avea grija de acum incolo de copilasul meu. La asta v-ati gandit?
Cred ca e veche deja postarea, dar acum doar am gasit-o, odata cu blogul tau. M-a impresionat teribil. Nu atat fata in sine, cat genul acela de avort, pe care nu il credeam posibil. Nu am fost niciodata de acord cu avortul. Si ca raspuns la ce ar putea zice orice persoana pro-avort, in special fete tinere care motiveaza cu varsta si imaturitatea un posibil avort, mie mi se pare totul foarte simplu. Problema avortului se pune nu cand afli ca esti gravida, ci in momentul in care faci sex. Exact atunci trebuie sa iti pui problema asta: vreau avort? atunci nu ma protejez. Nu vreau, ma protejez. E simplu. Daca nu s-ar gasi prezervative si pe garduri, atunci poate as intelege putin. Dar atat informatia cat si mijloacele anticontraceptive sunt mai mult decat accesibile, asa ca nici o "scapare" nu are scuze.
Si sa crezi sau sa sustii ca bebele ala nu traieste, nu exista, nu are viata si suflet decat dupa nastere e ignoranta, e o minciuna pe care o spui ca sa dormi linistit, sau e pur si simplu prostie sau nebunie. Avortul e o crima, si asta e adevarul.
buna Ina. Marti a nascut o prietena a mea, inainte de termen, mai avea o luna. cum sa fac? ce sa ii duc la spital? ce imi recomanzi? inca nu am vorbit cu ea, sunt speriata, stii ce se spun de copiii nascuti la 8 luni.da-mi un sfat te rog mult. multumesc
Trimiteţi un comentariu