"Forma clasica a cartii, desi desi concurata azi de radio si cinematograf, va ramane instrumentul cel mai temeinic pentru cultivarea sufletului oamenilor si pentru intelegerea pasnica dintre ei". – Nicolae Georgescu Titu
Unora nu le plac cartile. Deloc. Se sufoca citind o pagina dintr-o carte. Pentru ei a citi este antonimul bunei dispozitii. Sunt altii pentru care a citi este un mod de viata. Ei citesc zilnic pagini intregi, adulmeca orice informatie intiparita pe hartie si traiesc prin paginile cartii.
"Cartile sunt un refugiu", aprecia Walter Peter. "Un refugiu fata de vulgaritatile lumii reale". In zilele noastre vulgaritatea a ocupat rang de arta. A devenit deja atat de populara incat cade in sfera banalului. Nu ne mai rusinam cand vedem vulgaritate in reviste, la televizor sau pe strada. Aceasta patrunde imperceptibil in scoli si chiar si in gradinite, formand generatii educate intr-un spirit egoist si agresiv, pentru care adevaratele responsabilitati ale vietii se vor transforma in ceea ce numesc "pierdere de timp". Stam impasibili. Asa e dat sa fie, ne linistim constiinta demult adormita.
Apogeul degradarii umane este atins iar ignoranta cu care tratam acest subiect ne face complici in aceasta chestiune. Cartile, o comoara de pret oferita omenirii, stau prafuite nu pe rafturile bibliotecii noastre, ci pe rafturile librariilor. Ceea ce ar fi trebuit sa fie hrana spirituala a omului a ajuns hartie de impachetat cadouri, material de reciclat sau doar obiect de decor. Da, mai si citim, e drept. Citim acele carti care ne linistesc constiinta, care ne indeamna la "eliberare personala", la armonizarea cu anormalitatea, la un pact cu secularizarea zilnica. Nu mai stim ce e drept si ce e bine, ne formam propriile adevaruri in raport cu eul si dorintele noastre. Cartile pe care le citeau parintii sau bunicii nostri sunt de moda veche: le apreciem si respectam pentru bagajul cultural pe care il contin si atat. Normele de politete, de conduita si bun simt apartin unor epoci demult apuse.
Cultura, asa cum era ea cunoscuta odata, a trecut astazi in sfera banalului. O societate cu o asemenea cultura degradanta nu poate decat sa produca un popor incult. Un popor care nu mai stie sa aprecieze in mod corect standardele morale si etice si care este confuz cand vine vorba de adevar sau religie. Pretuirea placerii mai presus de trezirea constiintei va da nastere la monstri.
A citi sau a nu citi, ne-am putea intreba acum. Categoric a citi. Insa a citi ceva care te inalta si te cladeste ca om, ca individ si ca stalp al societatii.
Photo credit: Flickr
6 comentarii:
Exista un video interesant al lui Will Smith, The key to life in care spune ca cheia pentru viata este alergatul si cititul.
Alergatul, pentru ca ne invata cum sa nu renuntam atunci cand lucrurile devin complicate si viata grea. Daca reusim sa invingem acel mic omulet din capul nostru care ne tot sopteste "ma dor muschii, imi pocnesc plamanii, nu mai pot alerga" invatam sa continuam chiar daca intampinam dificultati.
Cel ce munceste din greu invinge!
Cititul, pentru ca au existat sute de mii de oameni ce au trait inaintea noastra. Nu exista problema pe care sa nu o fi trait-o alt cineva inaintea noastra si sa nu fi scris despre asta. Probleme in familie, la scoala, la servici, despre orice exista macar o carte.
Asadar, cheia pentru viata este alergatul si cititul.
Eu nu pot trai fara a citi, televizorul, trece zile chiar si saptamani fara al aprinde, dar fara sa citesc nu trece nici-o zi, daca nu am timp in cursul zilei, inainte de culcare citesc ceva in pat.
Acum dorinta mea cea mare este sa-mi cumpar o carete electronica, asa pot citii miile mele de carti care le am in libraria mea digitala.
Pe curand.
Nu mi se pare normal ca mai nou au ajuns revistele sa coste mai mult decat cartile valoroase. Ieri mi-am luat cartea Copilul Vegetarian cu 10 ron! Pai m-am gandit ca daca taiem costul materialelor si inca alte costuri care au mers la editura, cati bani din aceasta carte ii revin autoarei? Chiar asa de putina valoare i se da ei? Cand ea a depus atata munca? As fi dat mult mai multi bani pe aceasta carte!
Imi pare bine ca ai scris despre perceptia ca cititul nu e fun. Mi s-a intamplat de multe ori ca, afundandu-ma intr-o carte, sa fiu considerata plictisitoare sau morocanoasa, desi sunt o persoana foarte vesela si optimista, mai ales atunci cand sunt cu oameni pe care pot sa-i apreciez. Vina a cazut pe carte, cea care te indeparteaza de la realitate si de la socializare, de parca acestea doua ar mai avea vreo valenta pozitiva in societatea noastra, asa cum e ea acum.
As mai vrea sa evidentiez ceva: ni se pare anormal acum sa discutam despre carti, e "pretios", semn ca iti dai aere de intelectual. In schimb, orice discutie, fie cu o cunostinta/prieten, fie cu cineva cu care abia ai facut schimb de nume, trebuie sa contina "vedete", emisiuni, stiri, ce a facut X si Y despre care nu cunoastem mare lucru. Pe mine ma obosesc teribil discutiile acestea sterile, nu raman cu aproape nimic valoros dupa ele. Cand cunoastem un om, de ce nu ne manifestam interesul sa stim pe cine avem in fata, ce carti frumoase a citit sau ce filme interesante a vazut, daca are hobby-uri, daca ii place X si Y, ce au vazut ochii si spiritul sau in lume etc? Am pleca imbogatiti acasa.
Totusi...eu am inca speranta ca oamenii care citesc sunt mai multi decat putem noi sa ne dam seama. Speranta aceasta vine si datorita faptului ca particip la Lecturi Urbane, un proiect civic unde voluntarii sunt oameni obisnuiti, bloggeri sau nu, care se strang si impart carti gratuit oamenilor (initial la metrou, acum pe strada, initial numai in Bucuresti, acum si in alte orase). Cateodata suntem refuzati, alteori cartile sunt luate mai mult din inertie, fiindca sunt gratis, dar gasim si oameni cu care discutam un pic. Multa energie pozitiva am luat din activitatile acestea! :)
"Alergam" si noi (multumesc, Iosif, pt comentariul de mai sus), nu renuntam! :)
Buna,
M-ar interesa un articol despre aparatele folosite de tine: storcator de fructe si ierburi, salate; robot; aparat de facut paine.
ina, eu am descoperit de curand placerea cititului, daca ma crezi pana nu demult nu puneam mana pe carte, dar acum nu ma pot abtine, iubesc momentul de liniste pa care cartea mi-l da.. doar eu cu mine..si muzica incet pe fundal....
Trimiteţi un comentariu