Stateam iaca asa linistita, infulecand cateva lingurite cu magiun de casa si ma gandeam in tihna la anii copliariei, la aromele care mi-au marcat copilaria. Asa mi-am amintit de zilele de iarna cand in casa se imprastia un parfum imbietor de portocale, nuca coapta si vanilie, mi-am amintit-o pe bunica mea framantand aluatul cel pufos intr-un lighean mare, albastru. De multe ori rupeam bucati de aluat crud si le mancam, atat de imbietor era mirosul. Apoi mai erau jeleurile acelea negre, in suluri lungi care aveau gust de lemn dulce. Tare imi mai placeau. De fiecare data cand le vad sau simt mirosul acestora imi amintesc de copilarie. Mirosul grisului cu lapte, al cremei de zahar ars, toate preparate frumos pentru weekend cand se strangea toata familia la masa.
Apoi mai era mirosul de haine curate, luate inghetate de pe sfoara de afara, in timpul iernii. Mirosul apei de colonie folosita de bunicul meu, un miros puternic, prafuit, cu note grele dar care a ramas intiparit in gandul si inima mea ca miros al copilariei.
/
Asculta mai multe audio Muzica
Voua ce arome va amintesc de copilarie? In preajma caror parfumuri va treziti visand la anii copilariei? Am primit pe Facebook niste raspunsuri foarte interesante legate de parfumul copliariei: de la eucalipt, lemne, haine curate, pana la varzar, zahar ars, placinte cu loboda si clasicele arome de scortisoara, mar, cozonac. 
M-am gandit sa va impulionez sa raspundeti, oferindu-va in schimb un dar. Mic, simbolic dar in ton cu subiectul. Puteti asadar castiga, prin tragere la sorti o sticluta de extract de vanilie pur 100%, fara conservanti.
Tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu la aceasta postare si sa raspundeti la intrebarea Ce arome va amintesc de copilarie? Nu uitati sa va lasati numele si/sau adresa de mail. Orice comentariu care nu face referire la aceasta postare nu va fi luat in calcul pentru concurs.
Concursul incepe in aceasta clipa si se incheie duminica, 14 martie, ora 12.00.Castigatorul va fi tras la sorti utilizand random.org.
Sa aveti o saptamana imbietor de inmiresmata!
26 comentarii:
Ceaiul de tei si aroma de muguri de brad imi aduc aminte de copilarie, mmm, ce frumos!
Imi place concursul!
gab71@windowslive.com
mirosul de pamant ud de ploaie vara
Iarna, in casa bunicilor, mirosea a vanilie, scortisoara si lamaie. Vara mirosea a flori, in fiecare camera era un buchet proaspat. Mancarea ce imi aduce cel mai bine aminte de copilarie este orezul cu prune la cuptor. Il adoram. Casutalaurei@gmail.com
Laptele de pasare cu aroma de vanilie :P
Daca castig, o sa iti dau atunci adresa de e-mail pentru ca nu vreau sa fie publica.
Copilaria mea e plina de arome. DE peste tot. Din gradina,dimineata, cand mirosea a zarzare si zmeura,pline de roua, din bucataria de vara, mirosul laptelui fiert sau a chisleacului,de la cuptiorul de afara mirosea a papusoi copt,vara, toamna, a magiun de zarzare sau perje. Din camaruta mirosea a lemne taiate, iar din odaita a buchete de levantica, ascunse prin lenjerie si haine.
Mai e si mirosul din fata casei, de balegar, din care faceam chirpici si tezac, si cel de la vecini, a mieilor abia fatati si a varului stins. Proust e mic copil pe langa mine!
Mirosul de placinta fierbinte cu urda si marar, de paine si cozonac de casa proaspeti scosi din cuptor, de iarba proaspat cosita a diminetilor de vara, de fanul uscat in arsita zilelor caniculare, de vantul aromat dinaintea ploilor de vara si de aerul curat de dupa o ploaie torentiala. Si am putea continua cu cate si mai cate arome, in special, ale vacantelor petrecute la bunici.
aledadove@gmail.com
Fara indoiala, mirosul care imi va aduce mereu aminte de copilarie, este cel de paine de casa facuta de bunica mea in cuptorul de caramida din curte. Imi aduc aminte in detaliu tot procedeul de pregatire al aluatului, faptul ca bunica se trezea de la ora 5 ca sa framante bine acest aluat, momentul in care introducea painea in cuptor si, bineinteles, mult asteptatul moment cand aceasta era scoasa si batuta de coaja. Nu mai are sens sa amintesc ca pana si acea coaja era consumata, de mine si fratele meu, precum o delicatesa. Diana, Sibiu - di_anathema@yahoo.com
mirosul de mandarine si de zambile!
avea bunica in camara o lada de lemn in care gaseam intotdeauna ceaiul de tei si de musetel si biscuitii.Nimic mai simplu, dar nimic mai frumos. Combinatia asta e de poveste. La care se adauga mirosul de lemn si cel de var pe care il improspata bunica de doua ori pe an.
Si apoi merele din pivnita, si , da, rufele inghetate afara pe sarma.
Si mai tarziu, cand am inceput sa ies din copilarie, am descoperit liliacul din gradina. Delicat si prietenos.
Ah, si cate or mai fi fost ele, dar e greu sa-mi amintesc, pt ca totul nu mai e decat amintire.
Si mai trist, cand ma gandesc la copiii mei care s-ar putea sa nu ramana decat cu mirosul de gaze de la masini...
Scortisoara, portocalele si mirosul de placinte si gogosi:)
mirosul de esenta de rom...era ingredientul nelipsit din orice prajitura facuta la noi in casa
Aroma care mi-a luminat copilaria este parfumul mamei mele, nu un anume parfum ci acel miros deosebit care te face sa stii ca ea e mama.Cred ca acea aroma de nedescris in cuvinte imi aduce aminte de copilarie.
Mere din livada coapte pe soba din camera bunicilor :)
PS. Welcome back! Desi abia de curand ti-am descoperit blogul, imi place atat incat l-am pus in blogroll :D Citesc frecvent acum, keep those raw vegan recipes coming! :)
copilaria mea miroase a rosii coapte la soare, carnoase si zemoase, mandria bunicului, si a paine pufoasa, aburinda, proaspat scoasa din cuptor, opera desavarsita a bunicii. si a catel ud, in mijlocul unei ploi repezi de vara.
kleine_kzarinne@yahoo.com
Aroma care ma face sa ma intorc inapoi in timp, la perioada copilariei, este cea a sapunurilor puse cu grija intre rufe in dulap. Cand intram in camera bunicii mirosea peste tot, nu mai imi aduc aminte ce sapun era, dar avea un parfum inconfundabil care ma facea sa ma simt acasa, fericita, linistita. Si mai era cea a prajiturilor proaspat scoase din cuptor. Facea bunica niste prajituri cu prune de stiam din curte ca-s gata :)
Mai sunt inca multe altele dar astea imi aduc aminte de niste clipe foarte frumoase.
Bine te-am regasit! :)
Aroma de vanilie si scortisoara mi-a incantat copilaria.
si copilaria mea e de asemenea plina de arome imbietoare.
imi aduc cu drag aminte de mirosul dulce al semintelor de dovleac puse iarna pe soba la uscat, sau de mirosul mancarii de urzici pe care strabunica mea o facea sa fie asa de buna...
sau desigur de mirosul solarului, unde o explozie de arome ale legumelor te imbatau de cum intrai in curte...
sunt multe de spus, multe arome care gandindu-ma la ele ma fac sa devin mai nostalgica, sa dau timpul inapoi, sa ma mai joc in curtea bunicilor cu malai, faina, pamant, crezandu-ma o bucatareasa pe cinste si primind admiratie si incurajare din partea alor mei bunici...
foarte foarte frumos concurs, nu neaparat pentru ca este un concurs in sine, ci pentru esenta lui, pentru amintirile pe care ni le aduce inapoi :D
am da-ti dau in privat adresa de mail in caz ca voi fi castigatoare.
o zi cat mai placuta!
:) de cand nu m-am gandit la asta...cu siguranta mirosul de dovleac copt in cuptorul mic de la soba!! am incercat sa fac si acasa, in cel de la aragaz, dar nu mai e aceeasi chestie. ca sa nu mai zic ca husband a gasit o metoda revolutianara de a-l coace la microunde...:))))
asa ca mai tanjesc din cand din cand la aroma asta, mai ales ca nu mai e soba...
Eu am stat la ţară până la 13 ani deci am multe, multe arome preferate.
Ce-mi amintesc acum: lemne arse şi fum (făceau bunica şi mama focul în bazinul din baie ca să avem apă caldă). După ce ne-am mutat încă mi-am mai petrecut verile la bunici până în anul II de facult. În special pt. acel miros dulce/înecăcios şi pt. cele mai relaxante băi. :))
Alte arome: pâinea pe vatră făcută de bunica în bucătăria de vară (acum nu mai face :(), cuibii de viespi, laptele de pasăre, crema de zahăr ars şi alte dulciuri făcute de mama. Spuma de zmeură făcută de mine. :))) Cu telul pe vremea aia. :)))
Lapte de vacă proaspăt muls de bunicul meu.
Pasat de mălai cu lapte sau iaurt făcut în casă, porumb fiert, nuci verzi (ce mă mai murdăream, tocmai înainte să înceapă şcoala), dulceaţă de caise, must toamna şi gutui pe dulap iarna.
Fânul din şură. Grânele proaspăt măcinate la moara din sat. Iarba crudă primăvara pe care stăteam tolănită şi citeam.
Lăcrămioare, trandafiri, liliac şi trompeta îngerului portocalie din grădinuţa de flori din curtea principală.
Na că m-ai făcut să plâng. :( Deseară o sunt pe bunica.
Vreau să te întreb ceva: pot să preiau ideea cu aroma din copilărie şi să o transform în leapşă la mine pe blog? Că sunt curioasă de răspunsurile unor persoane drage. O să pun link către însemnarea ta.
M-a rascolit intrebarea ta...sau mai degraba amintirile pe care mi le-a provocat. Am scris pe blog despre asta pentru ca era prea lung pentru un comentariu.
http://kitchenettearomas.blogspot.com/2010/03/aromele-copilariei.html
Te pup!
cartofi cu mujdei, sau cu sos de marar, mirosul de vale de la bunica, mirosul de fan :)
hainele inghetate aduse de mami la uscat in casa :)
annamaria_rosu@yahoo.com
Aromele copilariei mele sunt: mirosul de pepene proaspat taiat si gustul cireselor putin rumenite.
Ce interesant ca toti asociem copilaria cu un taram de vis la care parca am vrea sa ne reintoarcem. Cautam si speram ca aromele care ne-au legat de acest taram sa ne trimita inapoi, poate doar pentru o secunda. Cred ca ar fi minunat!
Cald, iarba proaspat cosita, fan uscat la soare, lapte proaspat, paine de casa, fragute, ierburi de ceai uscate la soare, camera de oaspeti de la tara, ploaie, frig, brad, portocale, miere, lapte cu ou, propolis, cozonac... Unele mirosuri insa le (re)gasesc mai rar din pacate...
MrsGreenFoot@gmail.com
Aroma de scortisoara, coji uscate de portocale, lemne arse in soba, cafeaua bunicii...
mare parte a copilariei, mi-am petrecut-o la bunicii mei, asa ca , nu pot vorbii de o aroma ci de mai multe.
Aroma ceaiul de menta cultivata in gradina. Iarna, bunicul meu isi sfarsea ziua printr-o cana de ceai de menta. De fiecare data cand simt mirosul de menta imi aduc aminte de el.
Mirosul painei proaspete. O data pe saptamana bunica facea paine. Cand o scotea din cuptor, strada se transforma intr-o imensa brutarie.
Aroma de scortisoara , in merele din placinta taraneasca.
Pot continua la nesfarsit, si asta deoarece viata mi-a fost influentata de aromele copilariei, ce incet , incet , m-au indemnat spre tainele bucatariei.
Alina Anamaria Cismas
alina_bucatos@yahoo.com
Sunt multe arome ce-mi amintesc de copilarie...
Mirosul de lemne arse-n soba si dovleac copt in soba, pe-o caramida, de la bunici... mirosul prajiturilor cu mere sau a cremelor de vanilie facute de mama, a ceaiului de mustel sau macese ce-l beam inainte de a pleca la scoala, mirosul de zambile si narcise... si multe alte minunatii...
Trimiteţi un comentariu