Viata mea a inceput cu adevarat atunci cand l-am cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca mai apoi binecuvantarile Sale sa se reverse asupra mea inzecit. Dieta vegetariana (vegana), pacea sufleteasca si copilul minunat pe care il am ma zidesc zi de zi ma fac sa sper in ziua minunata in care totul va deveni mai frumos decat ne putem imagina.
Aseara am urmarit pe DVD un documentar foarte interesant, legat de fast-food-ul din America. Se numeste “Supersize me” si este un soi de experiment care doreste sa demonstreze pericolul fast-food-ului in viata cotidiana.
Ce m-a uimit cel mai tare a fost o afirmatie a unei tipe frantuzoaice care a zis ca o portie mare de Cola la McDonald’s in Europa echivaleaza cu o portie mica sau medie in SUA! Da, la McDonalds in SUA exista portia gigant – un suc avea 1,5 litri! Si se mai mira ca sunt obezi… Asta pana in momentul lansarii acestui documentar, cand Mc-ul s-a hotarat sa scoata de pe piata portiile gigant.
Va recomand sa il urmariti, macar de curiozitate pt ca merita. Il gasiti pe DVD, la centrele de inchiriat sub traducerea “Pacaleala”. Si ca o adaugare, a fost nominalizat la Oscar pt cel mai bun documentar.
Da, l-am vazut anul trecut, mi-a parut rau de tipul cu experimentul, mai ales ca prietena ii gatea vegetarian - mi s-a parut monstruos sa se "automutileze cu fast-food" :(. In SUA mancarea este o ciudatenie: totul e dulce, de la paine si pana la absolut orice, mai ales in restaurante. Daca mergi la cinema si vrei sa-ti iei suc, cel mai bine e sa iei small size, e mai mult decat vei putea bea :))
Mai puţin la acelaşi preţ nu-mi pare avantajos deloc ^_^. Dacă mănânc mai mult (pentru că aşa îmi pare raţional) oricum nu mă limitează nimeni la o porţie. PS: Există şi oameni pe lumea asta care atunci când se duc pe undeva şi, de exemplu, comandă 5 beri (ca să nu-i fac sfinţi) ce, decă pe la a 5-a bere pe la jumătate consideră că nu mai fac faţă o lasă acolo.. pur şi simplu! Pe de altă parte sunt şi cei ce numesc asta un moft..
Am vazut si eu acest documentar...am fost foarte socata de faptul ca acei cartofi prajiti nu se mai stricau... Si intradevar, si mie mi-era mila de tipul acela...
Toate fotografiile prezentate pe acest blog (cu exceptia celor unde este mentionata sursa) si drepturile de autor ale acestora apartin detinatorului "Lifestyle blog", Florina Todoran. Orice multiplicare, copiere sau publicare a fotografiilor prezentate pe acest blog, fara acordul scris al autorului se va pedepsi conform legii in vigoare (Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe).
8 comentarii:
Ina, am vazut documentarul anul trecut in Spania. merita vazut, asa cum spui.pup!
Cata pe mine m-a socat, serios. Sunt culmea tu americanii... Te pup si eu!
Da, l-am vazut anul trecut, mi-a parut rau de tipul cu experimentul, mai ales ca prietena ii gatea vegetarian - mi s-a parut monstruos sa se "automutileze cu fast-food" :(. In SUA mancarea este o ciudatenie: totul e dulce, de la paine si pana la absolut orice, mai ales in restaurante. Daca mergi la cinema si vrei sa-ti iei suc, cel mai bine e sa iei small size, e mai mult decat vei putea bea :))
Şi eu l-am văzut anul trecut. Bun documentar! Şocant...
Mai puţin la acelaşi preţ nu-mi pare avantajos deloc ^_^. Dacă mănânc mai mult (pentru că aşa îmi pare raţional) oricum nu mă limitează nimeni la o porţie. PS: Există şi oameni pe lumea asta care atunci când se duc pe undeva şi, de exemplu, comandă 5 beri (ca să nu-i fac sfinţi) ce, decă pe la a 5-a bere pe la jumătate consideră că nu mai fac faţă o lasă acolo.. pur şi simplu! Pe de altă parte sunt şi cei ce numesc asta un moft..
PS: Legat de „sunt culmea americanii” pot spune doar: Aceaşi chestie, tabere diferite!
Trebuie sa vad si eu filmul asta!
Am vazut si eu acest documentar...am fost foarte socata de faptul ca acei cartofi prajiti nu se mai stricau...
Si intradevar, si mie mi-era mila de tipul acela...
Trimiteţi un comentariu